Papadia, buruiana sau floare?

Limita dintre benefic si daunator este foarte fina atunci cand vine vorba de Taraxacum officinale, binecunoscuta papadie pe care o vedem zilnic. Buruiana din clasa dicotiledonatelor, gradinarii cauta modalitati sa ii vina de hac, in vreme ce medicina naturista o exploateaza neincetat. 

Papadia (Taraxacum officinale, fam. Asteraceae), desi este cea mai notorie planta, face parte tot din clasa buruienilor. Aspectul sau placut si culoarea aprinsa o salveaza de multe ori din mainile noastre, insa atunci cand vine vorba de culturi importante si de aspect imaculat, aceasta nu este cea mai buna alegere.

La noi in tara este cunoscuta sub mai multe denumiri: floarea-broastei sau floarea gainii, buha, cicoare, galbenea, papalunga, lilicea etc. Planta regaseste cel mai adesea in Europa si Asia.

Prefera zonele insorite sau partial umbrite, acest lucru determinand aparitia ei preponderent in zona de campie si in cea de deal si submontana. Este o buruiana deosebit de rezistenta, ce poate trai in orice mediu sau substrat : pasuni, fanete si poieni, terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, in orase, in parcuri si, cel mai adesea, in culturi.

Se extinde cu ajutorul rizomilor verticali (2 cm) si se fixeaza cu o radacina pivotanta ce poate depasi 15 cm in adancimea solului. Tulpina este cilindrica si goala interior, iar frunzele au forma de lance.

Florile galbene si mari pot fi grupate in numar de 200 in partea superioara a tulpinii. Papadia se deschide dimineata si se inchide seara. 

Deoarece are doua posibilitati solide de inmultire (prin rizomi si prin seminte), Taraxacum officinale ocupa un clasament fruntas in randul celor mai rezistente buruieni. 

Radacina si rizomii se regenereaza foarte repede dupa taiere. Avand in vedere ca radacina sa este foarte adanc infipta in pamant, este foarte important sa alegi metoda cea mai potrivita pentru indepartarea acesteia. Daca in cazul altor buruieni prasitul reprezenta cea mai rapida varianta de distrugere, papadia face nota discordanta din acest punct de vedere.

Inginerul Bogdan Rosulescu ne explica: „Prasitul reprezinta o lucrare care se face strict la suprafata si inseamna curatarea cu sapa a solului, mai exact taierea tuturor buruienilor de la nivelul solului, astfel incat toate radacinile plantelor raman in pamant. Se recomanda utilizarea unor unelte speciale cu ajutorul carora se plivesc mai usor buruienile; ele ajuta la smulgerea plantei cu posibilitate de a scoate intreaga radacina sau cea mai mare parte a ei, fara a se produce ruperea tulpinii.”

Este foarte important ca atunci cand se realizeaza plivirea, terenul sa nu fie uscat, deoarece nu se poate produce smulgerea perfecta. Tesuturile plantei sunt slab aprovizionate cu apa, lucru ce le face foarte usor de rupt. Este recomandat ca plivirea sa se efectueze dupa ce terenul a fost udat, la interval de cateva ore, pentru a evita tasarea pamantului si creerea de urme de noroi.

Planta se va plivi atunci cand ajunge aproape de inflorire , pentru a fi suficient de solida astfel incat sa reziste smulgerii, insa in niciun caz in perioada in care apar semintele. Acestea se desprind foarte usor si pot fi imprastiate pe distante foarte mari pe calea vantului.

Calitatile sale terapeutice o salveaza inca o data si o recomanda pentru multitudinea de beneficii. Toate partile plantei pot fi exploatate in acest sens. Primavara este consumata sub forma de salata, ceai sau infuzie, iar florile pot fi murate pentru perioada de iarna. Atat in medicina moderna cat si in cea traditionala, papadia reprezinta un remediu eficient atat pentru oameni cat si pentru animale, tratand afectiuni interne sau externe. In magazine, farmacii sau plafar se regaseste sub forma de unguent, pastile, ulei sau tincturi.