Caisul face parte din aceeasi specie ca si prunul, „Prunus”. Deoarece caisul se cultiva din vremuri stravechi in multe tari, nu se cunoaste cu exactitate originea acestui pom fructifer . Cu toate acestea, caisul este apreciat in toata lumea datorita fructelor suculente si aromate.


 

Descriere

 

Caisul (Prunus armeniaca) este un copac inalt, care ajunge pana la inaltimea de 8-12m si are un trunchi de peste 40 cm in diametru. Coroana copacului este deasa si mare. Frunzele sunt ovale, cu marginile rotunjite. Lungimea acestora este de 5-9 cm iar latimea de 4-8 cm. Florile au un diametru de 2 – 4.5 cm si sunt alcatuite din 5 petale de culoare alba sau roz deschis. Fructul este carnos, zemos si contine un singur sambure. Diametrul unei caise poate atinge pana la 2.5 cm. Culoarea caiselor este galben-portocalie, uneori cu nuante mai inchise (spre rosu) in partea cea mai expusa la soare.

 

Istoria cultivarii

 

Caisul este cunoscut in Armenia inca din cele mai vechi timpuri, fapt datorita caruia se crede ca acest pom fructifer este nativ din aceasta tara. Numele sau stiintific „Prunus Armenica”(Prunul Armenian) deriva de la aceasta premisa. De exemplu, scriitorul De Poerderle a scris in secolul al XVIII-lea ca „...acest pom isi ia numele din Armenia, provine din Asia, de unde este nativ si de unde a fost dus in Europa.

In urmele unor sapaturi arheologice la Garni in Armenia, au fost gasite seminte de caise. Cu toate acestea, si alte surse spun ca pomul a fost prima data cultivat in India cu 3000 de ani inainte de Hristos.

Caisul a fost introdus in Grecia de catre Alexandru cel Mare si de catre generalul roman Luccullus(106-57 I.Hr.), care a mai exportat si alti pomi fructiferi , precum ciresi si piersici, din Armenia in Europa. Loudon (1838) credea ca pomul provine dintr-o zona foarte extinsa precum: Armenia, Caucas, Himalaya, China si Japonia.

In zilele noastre caisul este intalnit si cultivat pe toate continentele, in zonele cu clima potrivita.

Caisii erau cultivati in Persia din antichitate, unde fructele lor erau uscate si pastrate spre a fi consumate si in extrasezon. Caisele raman si in prezent un fruct important pentru locuitorii Iranului(fosta Persia).

Caisul a fost introdus in America de catre misionarii veniti pe plaiurile spaniole. Aproape toata productia de caise din SUA se afla in California, fiind urmata de Washington si Utah.

De asemenea, caisele mai sunt cultivate si in Australia, mai exact in Sudul Australiei, unde sunt cunoscute si sub numele de Riverland, in Tasmania, Vestul Victoriei si in sudul statului New South Wales.

 

Cultivarea

 

Desi de multe ori s-a crezut ca este un fruct subtropical, acest lucru este fals. Caisul provine dintr-o zona cu climat continental, unde iernile sunt reci, desi poate sa creasca foarte bine si intr- zona cu climat mediteraneean. Copacul rezista si la temperaturi mai mici de – 30oC. Un factor limitativ in cultura caisilor este inghetul din timpul primaverii. Deoarece caisii sunt printre primii pomi fructiferi care infloresc inca de la primele raze de soare, pot fi prinsi apoi de inghet. Inghetul le provoaca daune, stricand florile si respectiv fructele.

Caisul are nevoie de cateva luni cu temperaturi reci pentru a intra in starea de repaus. Aceste perioade de repaus sunt necesare pentru ca pomul sa poata rodi bine si in anul urmator.

Caisii sunt adesea altoiti pe portaltoi de pruni sau piersici. Taierea unei crengi a caisului si altoirea unui alt copac cu aceasta duce la producerea de fructe cu aceleasi caracteristici ca cele ale copacului a carui ramura a fost taiata.
Exista o zicala care spune ca puiul de cais nu creste departe de trunchiul mama. Acest zicala a aparut datorita faptului ca pomul are nevoie de un sol special in care sa creasca. El prefera un sol bine drenat, cu un PH de 6.0-7.0.

Caisele sunt susceptibile de numeroase boli si bacterii, inclusiv gangrene bacteriene si molima. De asemenea, pot suferi de boli fungice, incluzand putregaiul brun, putregaiul de fructe si fainarea.

 

Utilizarea in medicina

 

In Europa, caisele au fost considerate pentru mult timp un afrodisiac .

Datorita ratiei mari de fibre pe care le contin caisele uscate, sunt folosite petru a stopa constipatia sau pentru a induce diareea. Efectele pot fi simtite doar daca mananci mai multe, nu foar una - doua fructe.

Cercetarile au aratat ca, in comparatie cu alte fructe sau legume, caisele contin o mare si variata cantitate de caroten. Carotenii sunt antioxidanti care previn diferite boli ale inimii, reduc colesterolul si protejeaza impotriva cancerului.

In medicina traditionala chineza, caisele erau utilizate pentru a regenera fluidele din corp, pentru a detoxifia organismul si reducerea senzatiei de sete.

 

Semnificatii culturale

 

Chinezii asociaza caisul cu educatia si medicina. Chuang Tzu, un filozof chinez, sustine despre Confucius ca ar fi tinut orele de clasa cu elevii sai printre lemne de cais.

Datorita faptului ca sezonul caiselor dureaza foarte putin, a aparut expresia egipteana „ in sezonul caisei”, in general folosita pentru o predictie putin probabila.

Sursa foto : www.flickr.com

  •   2010-06-01
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Andreea Grecu

Vezi toate articolele

Articole din fructe

Sfatul expertului

Top

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii