Daca iti plac alunele proaspete, direct din copac, precum si aspectul salbatic si bogat al unui arbore ca alunul, dar ai si un petec de pamant disponibil, nu e nimic mai simplu decat sa-ti imbogatesti gradina cu un alun.

Alunul nu este un arbore pretentios, de aceea il intalnim sub forma de tufa sau arbore, in foarte multe zone ale tarii noastre, dar mai ales in spatii deschise si luminoase. Acest aspect trebuie respectat si atuni cand vrei sa aduci un alun in gradina ta.

Alunul nu are nevoie de un sol fertil sau de o ingrijire pretentioasa, insa iti da in schimb fructe bogate in uleiuri, proteine, claciu, fier, vitamine, fosfor, potasiu si alte saruri minerale.


Detalii importante

Alunul poarta denumirea de Corylus avellana, fiind un arbore care creste incet si produce alune abia dupa 4-5 ani de dezvoltare. Florile alunului apar inaintea frunzelor si este verde circa 250 de zile pe an, ceea ce il face sa fie dorit in gradini pentru efectul decorativ deosebit.

Lumina si aerisirea sunt absolut necesare atunci cand se alege locul de plantat pentru viitorul alun. In mod natural, alunul se gaseste in vai deschise, unde solul este usor umed, din cauza acumularii apei de ploaie.

Alunul rezista foarte bine la temperaturi scazute, de pana la -30 de grade, de aceea zonele de munte de la noi din tara sunt bogate in aluni. Unii aluni ajung si pana la varsta de 80 - 100 de ani.


Ingrijirea alunului

Se recomanda ca plantarea alunului sa se faca toamna. Puietii trebuie plantati in gropi adanci de 50 cm si largi de 1 m, avandu-se in vedere ca radacinile alunului se dezvolta mai mult pe lateral.

Daca se doreste plantarea mai multor aluni sau plantarea unui alun alaturi de alti copaci, distanta intre ei trebuie sa fie de circa 4 m. Pentru cele mai bune rezultate, este bine sa se adauge cateva kilograme de pamant de padure la radacina alunului proaspat plantat.

In primii ani de viata, nu se va toaleta alunul si abia dupa trei ani se vor efectua scurtari ale ramurilor si atunci se vor taia cu grija, doar cativa centimetri din varfuri.

Daca alunul prezinta semne de imbatranire, se poate taia mai mult pentru revigorarea vegetatiei si facilitarea fructificarii.


Cele mai cunoscute soiuri de aluni

1. Alunul de padure are denumirea stiintifica de Corylluc avellana si se caracterizeaza prin tufe mari de 2-6 m care se gasesc mai ales in paduri.

2. Alunul turcesc poarta denumirea stiintifica de Coryllus colurna. Creste sub forma de arbore inalt care ajunge pana la 20 m si produce fructe grupate in mai multe bucati.

3. Alunele tubuloase apar sub denumirea de Coryllus maxima si produc fructe usor alungite.

4. Alunele uriase de Halle sunt un soi cu fructe mari, de forma sferica, iar coacerea lor completa se produce abia la finalul lunii septembrie.

5. Alunele de Roma se disting prin fructele mari si lunguiete, cu forma sferica.

6. Alunele Landsberg se remarca prin fructele mari si lungi care au coaja subtire si tare si se coc in totalitate abia la sfarsitul lunii august.