Pretentiile piersicului fata de clima, sol si ingrijire in general sunt asemanatoare cu cele ale caisului. Piersicul are mai multe soiuri care se coc incepand cu data de 15 iunie pana la inceputul lui octombrie. Dintre aceste soiuri fac parte si nectarinele care au fructul cu pielita complet neteda, fara puf. Iata cateva dintre principalele lucrari de ingrijire ale piersicului:

Udarea

Piersicii sunt sensibili la deshidratare astfel ca, dupa ce au fost adusi de la pepiniera se tin cateva ore cu radacina in apa, dupa cre se planteaza in pamant umed. Odata ce au pierdut multa apa se vor prinde mai greu.

Udarea este o alta operatiune importanta, obligatorie mai ales in zonele si anii secetosi. Se fac circa 4-5 udaro: inainte de inflorire, in perioada intaririi samburelui, in momentul in care fructele au inceput sa se coca si inca 1-2 udari dupa recoltare.

Este bine sa uzi piersicii cu multa apa insa in asa fel incat apa sa nu se balteasca, ci sa se infiltreze in cateva ore. Pentru acest lucru poti apela la executarea unor mici santuri circulare in jurul trunchiului, pe care sa le astupi dupa udare cu pamant maruntit si uscat.

Taierea lastarilor

Formarea coroanei dureaza intre 2 si 4 ani , in functie de soi. In cursul unei veri lastarii cresc circa 80-120 cm astfel ca este nevoie de lucrari de rarire, ciupire, inlaturare a lastarilor gemeni, intrucat in lipsa acestora coroana se indeseste mai bine.

Dupa ce piersicii incep sa rodeasca este recomandat sa se execute in fiecare an taieri de rodire. In absenta lor, pomii se vor epuiza si se vor usca inainte de vreme iar fructele rezultate vor fi de calitate slaba.

Rarirea fructelor

Rarirea fructelor este o alta lucrare absolut necesara. Aceasta se face la 10-15 cm pentru soiurile timpurii si la 15-20 cm la cele ce se coc mai tarziu, care au fructul mai mare.

Recoltarea fructelor se face cand intra in parga pentru ca acestea se mai coc intre timp. De regula fructele se recolteaza in 2-3 reprize.