Ovazul (Atena sativa) este o planta erbacee cerealiera care face parte din familie Gramineae (Poaceae), cultivata pentru grauntele ei.

Ovazul salbatic a fost luat in cultura in Europa, in Epoca bronzului si difera de celelalte cereale prin absenta spicului. Planta este folosita in alimentatie, dar si furaj.

Aceasta cereala paioasa prefera zonele cu climat umed si racoros, pe toate continentele. Cultura ovazului este cel mai raspandita in Rusia, Canada si SUA, iar cei mai mari producatori europeni sunt Polonia si Finlanda.

In Romania, ovazul este cultivat pe o suprafata de aproximativ 100.000 ha in trei soiuri: Mures, Cary si Somesan. Zonele cu conditiile cele mai bune pentru cultura ovazului sunt Podisul Transilvaniei, Podisul Getic si Campia de Vest. In afara de cultivarea pentru alimentatie sau furaj, ovazul este folosit si ca planta protectoare pentru trifoiul rosu in regiunile colinare.

Apect

Fata de grau si secara, celelalte cereale paioase cultivate in Romania, ovazul isi dezvolta cel mai mult radacinile si poate valorifica mai usor elementele nutritive din compusii greu solubili din sol.

Ovazul ajunge pana la o inaltime de 80-120 cm, iar fiecare tulpina are cate 5-8 internoduri. Florile sunt de tip panicul, iar fiecare spiculet este format din doua sau trei flori.

Fructul ovazului este o cariopsa care ramane imbracata in palee, fara sa fie concrescuta cu bobul, situatia intalnita la orz.

Cultivare

Ovazul poate fi cultivat toamna si recoltat primavara sau cultivat primavara si recoltat la inceputul toamnei. Deoarece planta nu rezista la temperaturi mai scazute de -10 C, ovazul este cultivat doar in arii restranse toamna.

In afara de conditiile de temperatura, ovazul are nevoie si de mai multa apa fata de alte cereale, motiv pentru care nu rezista bine in verile uscate si canuculare. Cu radacinile bine dezvoltate, ovazul este mai putin pretentios la solul in care este plantat, rezistand la un pH intre 5,5 si 6,8. Solurile preferate sunt cenoziomurile, cele brun-roscate de padure si cele argilo-iluviale acide.

Ovazul necesita rotatia culturilor si nu este recomandata plantarea lui nici dupa culturile de sfecla, deoarece poate fi atacat de nematozi, daunatori care ataca ambele plante. Daunatorii cei mai periculosi sunt gandacul ovazului (Lema melanopa) si musca suedeza (Oscinia frit).

Utilizarea in bucatarie

Ovazul este o sursa importanta de carbohidrati cu absorbtie lenta, iar boabele sale au un continut ridicat de proteine. Produsele obtinute cel mai des sunt fulgii de ovaz (musli) si grisul, dar aceasta cereala este folosita si in panificatie sau sub forma de piure de ovaz.

Utilizarea in medicina

Fulgii de ovaz pot fi digerati mai usor decat cei de orz, astfel ca sunt folosit mai ales in alimentatia copiilor si a diabeticilor. Ovazul este folosit in medicina naturista ca ajutor pentru hipotiroidie , sterilitate si importenta, microlitiaza renala si are un efect benefic asupra persoanelor meteosensibile. Ceaiul din fulgi de ovaz este recomandat pentru starile de astenie si stres.


Sursa foto: Aphotoflora.com