Descriere
Daca este plantat in gradina leandrul poate atinge inaltimi cuprinse intre 2 si 6 m. Plantat in ghiveci acesta poate ajunge pana la 1,5 metri inaltime, iar daca i se asigura un ghiveci incapator poate depasi chiar si 2 metri inaltime.
Frunzele sunt asezate una dupa alta pe toata tulpina si sunt asemanatoare cu cele de maslin. Acestea sunt de culoare verde inchis, lucioase si lanceolate. Frunzele unui leandru tinut in casa au aproximativ 10 cm lungime, in timp ce in cazul unui leandru tinut in curte frunzele pot ajunge chiar la 21 cm.
Florile cresc in manunchi la capatul ramurilor. Acestea sunt simple sau „batute” (involte) si au dimensiunea de 2,5-5 cm in diametru. Floile leandrului pot fi intalnite in culori precum alb, roz, rosu sau galben. La cele mai multe dintre specii, acestea au o mireasma foarte placuta.
Fructul este lung, avand forma unei capsule (pastai) in care se gasesc numeroase seminte. Acesta poate atinge dimensiuni de 5-23 cm lungime.
Origine
Leandrul este originar din Maroc, dar mai este intalnit in estul Portugaliei, in zonele marii Mediterane si sudul Asiei, (in special in sudul Chinei).
Cultivare
Inmultirea leandrului se poate face prin butasire sau prin marcotaj, incepand din luna mai si pana la sfarsitul lunii august.
Leandrul are nevoie de un sol compus din pamant de gradina, combinat cu nisip, pentru a asigura o buna drenare a apei.
Pentru a se dezvolta corespunzator leandrul trebuie amplasat intr-o zona in care sa poata beneficia de razele soarelui pe toata durata verii. In perioada iernii, leandrul nu va rezista unor temperaturi mai mici de 2-4 oC.
In perioada verii are nevoie de udari regulate, astfel incat pamantul sa nu apuce sa se usuce intre doua udari. In schimb, toamna si primavara, udarile trebuie facute mai rar, lasand pamantul sa se usuce la suprafata. Iarna leandrul se va uda o data la doua saptamani.
Utilizari
Leandrul creste foarte bine in regiunile subtropicale unde este folosit intens ca planta ornamentala in gradini, parcuri sau in spatiile verzi de pe marginea drumului.
Leandrul mai este folosit intens ca planta decorativa pentru spatiile verzi din California, dar si in alte state cu clima temperata din SUA.
In aproape toata lumea leandrul este cunoscut si crescut ca planta de apartament .
Medicina
Gaius Plinius Secundus, cunoscut si ca Pinius cel Mare, a scris in cartea sa “Naturalis Historia” ca leandrul, in ciuda toxicitatii sale, poate fi folosit ca antidot in cazul muscaturii de sarpe „ daca este combinat cu vin si ruta de gradina...”.
In prezent, in ciuda faptului ca inca nu s-au dovedit stiintific beneficiile medicale ale acestei plante, multe tratamente naturiste care implica leandrul sunt promovate pe internet. In Texax se fac cercetari, pentru dovedirea eficacitatii leandrului in tratarea cancerului de piele.
Toxicitate
Leandrul este una dintre cele mai toxice plante din lume si contine numerosi compusi toxici, multi dintre acestia fiind mortali pentru oameni, in special pentru copii. Toxicitatea leandrului este considerata extrem de crescuta, deoarece toate partile componente al acestuia contin substante periculoase pentru organism.
La un risc crescut in ceea ce priveste intoxicarea cu leandru sunt supusi copiii, care se pot juca cu planta sau cu anumite parti componente din ea, fara a se spala apoi pe maini, sau mai rau, pot incerca sa guste parti componente ale plantei daca nu sunt supravegheati. O singura frunza ingerata de un copil poate duce la moartea acestuia.
Spre deosebire de alte plante leandrul isi mentine toxicitatea chiar si dupa uscare. Pana si inhalarea fumului produs din arderea leandrului poate constitui o problema.
Simptomele care apar in urma intoxicarii cu leandru sunt: modificarea ritmului cardiac, stari de voma, salivare excesiva, dureri abdominale, diaree, cresterea nivelului de potasiu din organism si in cazuri foarte grave coma.
