Crinul de toamna

Descriere

Crinii de toamna sunt plante perene care au frunze lanceolate sau de forma unui ou, cu lungimi cumprinse intre 3 si 40 cm si respectiv diametre intre 2 si 30 cm. Diferentele dintre varietatile acestei flori sunt si mai mari, cu fruze sub 4 cm sau diamentru de peste 76 cm.

Frunzele plantelor sunt de obicei verzi, dar exista anumite soiuri de crini de toamna, ca Sieboldiana, a carui fruze sunt de o culoare albastruie cu textura cerata si lucioasa. Alte specii pot sa aiba fruze cu aceeasi textura, dar cu o suprafata de culoare alba. Totusi, aceste plante au suferit si o mutatie naturala a frunzelor care au o culoarea alb-aurie. Aceste mutatii au survenit prin amestecarea de pigmenti ai acestor plante.

Florile sunt produse pe tulpini inalte, care pot sa atinga inaltimea de 80 de cm, la capatul carora produc raceme, inflorescente in forma de ciorchine. Florile individuale sunt atarnate si masoara intre 2 si 5 cm, acestea nu au miros si au culori de la alb la violet. Singurul soi de crin de toamna cu parfum este Plantaginea, a carui flori se deschid noaptea si se inchid dimineata. Aceasta specie infloreste la sfarstiul verii si mai este cunoscuta si sub numele de "Crinul de august".

Catalogarea crinilor nu este exacta, acesta planta ar putea avea peste 45 de specii diferite, dar clasele se pot imparti in trei subclase. In prezent, multe soiuri de crini de toamna, care initial au fost catalogati drept specii independente, sunt numite varietati ale plantei originale. Acestea din urma poarta de obicei denumirile latine ale florilor sau nume asemanatoare.

Cultivare si folosire

Chiar daca crinul de toamna Plantaginea este originar din China, cele mai multe specii care se gasesc in gradinile oamenilor au fost aduse in Europa din Japonia de catre Philipp Franz von Siebold in secolul al XIX-lea. Cele mai noi specii au fost descoperite in Coreea.

Crinii de toamna sunt foarte cultivati in gradinile umbrite, pentru ca aceste plante tolereaza foarte bine umbra. Printre cele mai cunoscute varietati ale acestei plante se numara: Francee, care are fruze verzi cu varfuri albe, Gold Standard, cu fruze galbene si varfuri verzi, Undulata, are frunze verzi cu partea din mijloc alba, June cu fruze verzi-albastrui cu centru de culoarea crem si Sum and Substance, o planta uriasa cu fruze galbene.

Crinii de toamna sunt mancarea favorita a cerbilor si melcilor, acestia din urma daunand cel mai mult plantei. Pentru a scapa de aceasta problema, gradinarii recurg la momeli otravitore sau fosfat de otel (aceasta necesitand aplicatii repetate). Controlarea cerbilor variaza in fuctie de zona in care sunt plantate florile, gradinile din oras neavand aceste probleme.

O alta problema a crinului de toamna sunt nematodele, a caror indepartare este imposibila, acestia imprastiind un virus denumit “Hosta Virus X”. Platele care s-au imbolnavit trebuie sa fie culese si distruse. Din pacate, acest virus poate fi observat doar in decursul anilor, iar daca s-a manifestat o data, mai mult ca sigur ca si plantele care par intacte sunt infectate.

In afara de aceste probleme, crinii de toamna sunt plante care se cultiva relativ usor si nu au foarte multe boli, in plus nu cer prea multa atentie in afara de apa si uneori ingrasamant special de plante. Unele varietati sunt intr-adevar mai sensibile si mai greu de crescut, dar este ceva de asteptat cand crinul de toamna are peste 5.000 de varietati.

Sursa foto: www.kriyayoga.com