Maghiran

Aspect

Maghiranul este o planta de dimensiuni medii. Tulpinile acesteia au o inaltime cuprinsa intre 25 si 60 cm atunci cand ajung la maturitate.

Frunzele sunt asezate alternativ pe tulpina, au forma ovala si sunt simple. Culoarea lor este verde deschis.

Florile cresc deasupra tulpinei in buchetele. Acestea pot avea culorea roz sau alba. Maghiranul infloreste la sfarsitul verii.

Cultivare

Maghiranul se dezvolta foarte bine intr-un sol bine drenat si bogat in minerale. Pentru a se dezvolta corespunzator este indicat ca pH-ul solului sa fie cuprins intre valorile de 4.9 si 8.7. Spre deosebire de alte plante, maghiranul trebuie plantat intr-un loc insorit. Daca acesta este plantat intr-un loc umbros nu se va dezvolta corespunzator. Tolereaza insa locurile semi-umbrose.

Maghiranul poate fi plantat atat in gradina cat si in ghiveci, la inceputul primaverii, cand pericolul inghetului a trecut.
Plantarea se face prin seminte. Aceste se planteaza la o adancime de aproximativ 6 mm pentru a fi ferite de pasarile flamande sau de vant si o distanta intre ele de 15-20 cm. Semintele incoltesc destul de greu, in general dupa o perioada de 8-15 zile.

Maghiranul are nevoie de udari regulate in perioada de vegetatie, astfel incat solul sa nu se usuce complet.

Acesta poate fi recoltat cand tulpina a atins o inaltime de 15-20 cm. Tulpina maghiranului se taie la 5 cm deasupra solului pentru a o lasa sa creasca in continuare.

Utilizarea in medicina

In medicina traditionala maghiranul era cunoscut ca remediu pentru astm, indigestie , dureri de cap, reumatism, durere de dinti, durere de urechi, epilepsie, meteorism (simptom caracterizat prin marirea volumului abdomenului provocata de acumularea de gaze in stomac sau in intestine), dar si pentru a diminua durerile din timpul nasterii.

In prezent ceaiul de maghiran este cunoscut pentru efectele sale calmante si este recomandat in cazuri de febra, sinuzita, indigestie, dureri stomacale sau astm. Totodata, acesta mai are proprietati antioxidante si antifungice.

Ceaiul neindulcit de maghiran poate fi folosit pentru a face gargara sau poate inlocui apa de gura .

Frunzele de maghiran, foarte bine pasate (sau ceaiul cald si foarte concentrat) pot fi folosite pentru masarea corpului in locurile afectate de reumatism sau in cazul luxatiilor.

Cateva picaturi de ulei esential de maghiran (care se gaseste in farmaciile plafar), aplicate pe un dinte care provoaca dureri, vor duce la diminuarea acestora.

Utilizarea in bucatarie

Maghiranul este o planta aromatica ce poate fi utilizata cu succes pentru a da savoare diferitelor mancaruri. Acesta are o aroma delicata, dulce si in acelasi tip amaruie, usor asemanatoare cu cea de oregano.

Maghiranul poate fi folosit cu succes la prepararea diferitelor mancaruri de legume precum: conopida, mazare, spanac, dovelcei sau varza. De asemenea, mai poate fi utilizat la prepararea diferitelor sortimente de ciuperci.

Maghiranul mai poate fi folosit si pentru aromarea diferitelor sosuri si a salatelor. In Italia, dar nu numai, este adesea folosit la prepararea diferitelor paste fainoase sau in compozitia pentru pizza.

In unele tari acesta este folosit si la aromarea supelor sau la condimentarea diferitelor fripturi, insa in special a fripturilor de vita si porc.

Maghiranul da o aroma savuroasa omletei sau fructelor de mare.

Frunzele, florile si tulpinile tinere ale maghiranului sunt folosite pentru a da aroma siropurilor, lichiorurilor sau vinului.

Maghiranul poate fi gasit in magazine sub forma proaspata sau uscata.