Magnolia

Origine

In 1703, botanistul francez Charles Plumier descria un pom inflorit de pe insula Martinique. Charles a denumit specia „magnolia”, care era cunoscuta local sub denumirea de „talauma”, dupa botanistul Pierre Magnol. Botanistul englez William Sherard, care a studiat la Paris, a fost probabil al doilea cercetator care a adoptat denumirea de magnolia pentru acest arbust.

Carol Linnaeus a adoptat numele magnolia in 1735, in prima editie a revistei „Systema nature”. Acesta nu a facut insa nicio descriere a arborelui, ci doar a facut referire la munca depusa de Plumier. Carol a atasat si o poza, facuta probabil aceluiasi arbore pe care l-a descris. Acesta a denumit arborele cu numele de Magnolia virginiana, care acum este cunoscut ca Magnolia grandiflora.

Aspect

Magnolia este un arbore care poate atinge la maturitate inaltimea de 9-10 m. Trunchiul formeaza o coroana abundenta.

Frunzele sunt ovale, cu marginile drepte. Acestea sunt lucioase si au culoarea verde inchis.

Florile sunt mari si sunt hermafrodite. Culoarea florilor difera de la alb, galben-verzui, roz, purpuriu sau albastru.

Fructul magnoliei este compus si are forma unui con.

Cultivare

Magnolia este cultivata ca planta decorativa in gradini. Acest arbore se cultiva in special in perioada de primavara (lunile martie-aprilie ), insa poate fi plantat si toamna.

Magnolia se inmulteste atat prin altoire, marcotaj cat si prin seminte. Arborele are nevoie de un sol bine-drenat si bogat in humus.

Pentru a se dezvolta corespunzator este recomandat ca in fiecare primavara la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie sa i se furnizeze ingrasamant.

Udarea se va face doar cand solul este complet uscat. In cazul verilor secetoase este indicat ca udarea sa se faca in profunzime (nu doar la suprafata solului) odata la 3-4 saptamani. Intre doua udari solul trebuie lasat sa se usuce.

Utilizari

In general, Magnolia este un tip de planta care a atras atentia multor horticultori. Hibridizarea a fost un real succes in combinarea diferitelor specii care produceau flori de la o varsta frageda.

Planta este acum utilizata in special pentru decorarea gradinilor sau a teraselor, in aproape toate colturile lumii. Cea mai comuna specie de Magnolie este Magnolia × soulangeana, un hibrid.

In anumite regiuni din Japonia, frunzele de Magnolia obovata sunt folosite ca vase pentru gatit.

Sanatate

In medicina traditionala chineza se folosea scoarta trunchiului arborelui de Magnolia officinalis. Scoarta pomului contine magnolol si honokiol substante care s-au dovedit a fi benefice in tratarea anxietatii. In Japonia, Magnolia obovata era folosita cu acelasi scop.

In timp, s-a dovedit ca scoarta de magnolia reduce alergiile si reactiile astmice.

Magnolia a atras interesul cercetatorilor din domeniul medicinei dentare deoarece extractul din scoarta de magnolie opreste inmultirea bacteriilor responsabile cu aparitia cariilor sau a bolilor parodontale.