Marar

Descriere

Tulpina este subtire, poate atinge inaltimi de 40-60 cm si este ramificata.

Frunzele sunt subtiri si delicate, de culoare verde inchis. Acestea au o lungime de 10-20 mm si o latime de 1-2 mm.
Florile cresc deasupra plantei si au forma unei umbrele, cu diametrul de 2-9 cm. Culoarea acestora este alba sau galbena.

Semintele au 4-5 mm lungime si 1 mm grosime. Suprafata acestora este usor striata pe lungime.

Origine si istoric

Mararul este originar din Estul Europei. Descoperirile arheologice au demonstrat ca mararul a fost cultivat de oameni inca din Neolitic, pe marginile lacurilor din Elvetia de azi. Mararul a mai fost descoperit si in ruinele Romane din Marea Britanie.

In limbile semitice, mararul este recunoscut sub denumirea de Shubit. Se spune ca in trecut zeciuiala (darea anuala reprezentand a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc) era platita cu seminte sau frunze de marar.

Cultivare

Semintele de marar se planteaza direct in sol la o adancime de 2-3 cm. Plantarea se face toamana tarziu sau primavara devreme. Mararul are nevoie de umezeala pentru a creste, in special in perioada de germinare . Pentru a se dezvolta armonios, acesta trebuie plasat intr-un loc insorit al gradinii. Prefera solurile bine drenate.

Mararul poate fi cules pe toata perioada anului, dupa ce tulpina acestuia ajunge la dimensiunea de 10-20 cm inaltime.

Semintele sunt culese prin taierea florilor, atunci cand incep sa se coaca. Florile se pun intr-o punga de hartie si sunt lasate intr-un loc calduros si uscat timp de o saptamana. Semintele sunt apoi separate de flori prin frecarea acestora.

Utilizare

Atat frunzele proaspete cat si cele uscate de marar sunt folosite ca ierburi aromatice in Asia centrala si in Baltic si in Romania.

Frunzele mararului sunt aromate si sunt folosite pentru a da savoare mancarurilor. Acesta este folosit in salate, supe, la prepararea fripturilor sau a mancarurilor de legume. Mararul este mai aromat daca este folosit proaspat, acesta pierzandu-si rapid din aroma daca este uscat. Cu toate acestea, frunzele de marar congelate isi pastreaza aroma timp de cateva luni.

Semintele mararului sunt, de asemena, folosite ca si condimente, acestea semanand la gust cu chimenul.
Mararul era folosit in mod traditional pentru a calma stomacul dupa mese. Uleiul esential de marar poate fi extras atat din tulpina plantei cat si din frunzele si semintele acesteia.

In Arabia, mararul este folosit ca si condiment in preparate precum muraturi si fattosh.

In Thailanda mararul este folosit la prepararea unor retete locale precum peste aburit in frunze de banane si in unele sosuri din lapte de nuca de cocos si curry, care se servesc alaturi de peste si creveti.

In Iran mararul este cunoscut ca Shevid si este folosit alaturi de orez.

In India mararul este folosit la prepararea unui fel traditional de mancare, numit „moong dal”. In regiunile Indiei mararul este considerat a avea proprietati diuretice. Mararul este folosit si ca digestiv, dupa masa. De asemenea, traditia spune ca mararul este dat mamelor imediat dupa nastere, pentru a se reface mai repede.

Mararul contine substante flavonoide care actioneaza asemeni estrogenului (hormoni feminini). Cercetatorii au descoperit faptul ca mararul echilibreaza nivelul hormonilor feminini. Astfel, unii medici recomanda consumul de marar in sindromul premenstrual, in timpul menstrelor abundente dar si pentru a stimula lactatia.

Tincutra de marar are numeroase beneficii medicale, ea fiind utila in tratarea bolilor cailor urinare, bolilor de inima, anorexie, colici, hemoroizi , indigestii, sughit, voma, hipoplastie mamara si hirsutism .

De asemenea, se mai spune ca tinctura de marar stimuleaza cresterea si dezvoltarea sanilor la femei.