Desi are o suprafata infima fata de alte gradini botanice faimoase ale lumii, Gradina Jichang foloseste cu succes principiul specularii maxime a spatiului, preluand caracteristicile naturale ale versantului estic al muntilor Huishan si al parcului Xihui. Impresia creata de integrarea in acest peisaj vast este specifica amenajarilor peisagistice din Orientul Extrem.
In 1860, razboaiele interne care au cutremurat Imperiul Chinez au dus la distrugerea gradinii care adapostea importante specii de plante din Antichitate. Din fericire, a fost reconstruita, renascand ca o adevarata pasare Phoenix, din propria cenusa. In 1952, mostenitorii familiei Qin au donat-o statului, iar din 1988 este protejata ca monument de importanta istorica si culturala.
Pagode si temple
Amenajarea gradinii a fost gandita dupa un model similar scolilor filosofice antice, ca loc de recreere si meditatie. Astfel, nu trebuie sa te uimeasca daca in frumoasa gradina botanica a orasului Wuxi vei gasi pagoda Dragonului Luminii si alte temple ridicate pe vestigiile medievalelor lacasuri de cult din complexul templelor din Huishan.
Linistea naturii
Destinatia principala a gradinii ca rol de meditatie este accentuata de stilul compozitiei peisagistice care foloseste contrastul dintre roci si apa izvoarelor naturale pentru a aduce in prim-plan ideile de baza ale taoismului.
Lacuri segmentate
Coridorul apelor, prezentat in estul gradinii, include locuri de o liniste si un farmec nemaintalnite. Valurile lacului Jinhui impodobesc aceasta zona cu murmurul lor placut, iar podurile Lang si Qixing segmenteaza intinderea apei pentru a permite vizitatorilor sa se bucure de o priveliste de ansamblu asupra acesteia.
Sursa foto: cits.net